Românie, eu chiar “TE IUBESC!”

De ziua ta, dar nu numai atunci, ROMÂNIE eu ma mandresc cu tine si doresc sa arat  lumii cat esti de frumoasa!

Astfel ca…..Salina Turda

Intr-o vizita scurta prin acea parte de Romania (zona Turda, jud.Cluj) am dorit sa ajung a doua oara in viata in Salina Turda! De ce? Ca sa imi curat plamanii si sa imi reconfirm faptul ca “Romania- tara mea cea frumoasa “ este intr-adevar foarte frumoasa, cu frumuseti naturale si bogatii subterane! 

         Salina Turda este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 .

         Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene.

         Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) și este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Terezia si Rudolf. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul și moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) și Scara Bogaților (o scară lucrată filigranat in lemn).

         Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare.

 

           Între 2012 - 2014 a fost executat un tunel de legătură între mina Terezia și mina Iosif, în lungime de 50 m, în scopul includerii în circuitul turistic și a minei Iosif, nedeschisă până acum accesului public.

         Mina Terezia

         Este cea mai veche lucrare miniera din ansamblul Salinei Turda (o camera de exploatare izolata, de tip conic). Exploatarea sarii a fost realizata in perioada 1690-1880, prin metoda feliilor orizontale descendente. Taierea blocurilor de sare s-a facut in vatra camerei (abataj in talpa). Dupa sistarea exploatarii sarii, mina a fost utilizata ca loc de depozitare a sarii neformale, rezultata in urma lucrarilor de sapare pentru prelungirea Galeriei de transport Franz Joseph. Prin inundarea vetrei si formarea lacului subteran, in mijlocul camerei a rezultat o “insula” de sare.

          Vatra minei este situate la adancimea de 112m fata de suprafata terenului, respective la 90m de la baza puturilor din cupola minei. Diametrul vetrei, pe directia NE-SV este 75m. Vatra  minei este acoperita de un lac cu o adancime maxima de 8m. Acesta s-a format prin acumularea in mina a apelor de infiltratie. Salinitatea apei din lacul subteran este de 260g/l.

         Camera crivacului

          Crivacul a fost construit in anul 1881, anul fiind “sculptat” pe axul vertical al masinii. Utilajul actual a inlocuit primul crivac de dimensiuni mai mici, acre a fost montat in subteran in anul 1864. Este singurul utilaj de acest tip din toate salinele din Europa care se pastreaza pe locatia lui initiala.

           Crivacul (masina de extractie) este un troliu cu ax vertical cunoscut si sub denumirea de gepel. Este prevazut cu 4 brate de actionare numite “tovele” la care erau inhamati cai, care prin deplasarea in jurul axului masinii antrenau utilajul. La partea superioara, pe toba crivacului era infasurat de doua-trei ori otgonul (funia) de canepa a carui capete treceau peste doi scripeti (molete) si erau dirijate prin intemediul putului proximal spre vatra camerei de exploatare conice.

           La capetele otgonului erau legate vasele de extractive (sacii din piele de bivol, targa, prastia). Lungimea otgonului era dimensionata astfel incat unul dintre capete sa fie situate pe vatra minei, iar celalalt la nivelul gurii putului de extractive. Prin rotirea axului crivacului, unul dintre capetele otgonului se rula pe toba, celalalt se derula; urmare a acestui fapt, sacul de pe vatra minei incarcat cu bulgari de sare urca spre suprafata, in timp ce sacul gol cobora spre vatra minei pentru a fi incarcat. Incarcarea sacilor pe vatra minei, respectiv descarcarea la suprafata se facea simultan. Prin rotirea in sens invers a axului crivacului, se schimba sensul de deplasare a vaselor de extractive.

           Pentru a putea actiona masina se folosea tractiunea animal (cai), fiecare brat avand unul sau doi cai care se foloseau in schimburi. Inainte ca sa fie introdusa instalatia electrica in salina in camera octogonala singura sursa de iluminare erau tortele, astfel din cauza conditiilor slabe de iluminare din camera si din cauza miscarii circulare, caii orbeau in aproximativ doua saptamani deoarece cand ieseau afara din salina, neavand ochii acoperiti si lumina puternica de afara le provoca acest defect. Dupa aproximativ sase luni nu mai dadeau randamentul maxim, iar astfel ei erau retrasi din activitatea miniera, scosi din mina.

         Mina Rudolf (Sala putului de extractie)

       Este o camera tehnica care gazduieste un put de extractive (fara legatura directa cu spatiile situate in exteriorul minei), prin intermediul caruia sarea exploatata in Mina Rudolf era transportata pe verticala pana la nivelul Galeriei de transport Franz Joseph.

        Putul de extractive este divizat in trei compartimente: doua au sectiunea utila de 5.5m2 fiecare si erau destinate pentru transportul sarii, iar al treilea este prevazut cu scari pentru a permite circulatia muncitorilor intre nivelul Galeriei de transport Franz Joseph si “balconul” Minei Rudolf.  In tavanul camerei, deasupra putului, a fost sapata o turla cu inaltimea de 10.5m in care au fost montate doua molete-scripeti din otel cu diametrul de 3m. 

         Rolul lor era acela de a ghida cablul de extractive intre tamburul crivacului si baza Minei Rudolf si deasemenea de a centra cablul de extractive in axul compartimentelor de transport ale putului de extractive.

         Moletele montate in anul 1864 sunt functionale si in present.

         Vasele de extractie erau de forma unor saci mari, confectionati din piele de bovine.

          Sub molete au fost montate dispozitive(carlige cu rola care glisau pe o sina de cale ferata) pentru translatarea vase,lor de extractive din sectiunea putului de extractive pe rampa de descarcare. De aici, bulgarii de sare erau incarcati in vagonete si erau transportati pentru afi depozitati in magaziile din Turda Noua.

          Transportul se realiza pe calea ferata ingusta, iar vagonetele erau trase de cai.

          Galeria Franz Joseph

          Galeria de transport are lungimea de 917m si aria sectiunii utile de 4.8m2.

          A fost sapata pentru a usura transportul sarii din subteran spre depozitele din Turda Noua in doua etape. In perioada 1853-1871 s-a sapat tronsonul de la metrul 0 la 780, iar pana la sfarsitul secolului al XIX-lea a fost prelungita cu inca 137m.

          

           

           Galeria traverseaza o formatiune marno-argiloasa sterile pe intrevalul cuprins intre metrul 0 si 526. Pe acest interval peretii sunt sustinuti de o armature din zidarie de piatra cu grosimea in bolta galeriei de aproximativ 4cm.

          Lungimea galeriei, masurata de la intrare (Turda Noua), este marcata pe peretele stang, prin picheti (placate de piatra) cu echidistanta de 10 stanjeni (1 stanjen imperial austriac=1.89635m).

         Galeria a fost electrificata in anul 1910.

          Dupa sistarea exploatarii sari in anul 1932, in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, galleria de transport Franz Joseph si camerele subterane din Salina Turda au fost utilizare ca adapost antiaerian de catre locuitorii orasului, iar intre 1948-1992 galeria a fost utilizata ca depozit de branza telemea.

          Exista si o baza de tratament (Fosta Mina Ghizela) in care nu este permis accesul decat pe baza de abonament la tratament!

Vizitarea acestui obiectiv turistic a fost foarte interesant, plin de istorie, sanatos si aventuros!

Vi-l recomand cu drag!