Românie, eu chiar “TE IUBESC!”

De ziua ta, dar nu numai atunci, ROMÂNIE eu ma mandresc cu tine si doresc sa arat  lumii cat esti de frumoasa!

Astfel ca…..Salina Turda

Intr-o vizita scurta prin acea parte de Romania (zona Turda, jud.Cluj) am dorit sa ajung a doua oara in viata in Salina Turda! De ce? Ca sa imi curat plamanii si sa imi reconfirm faptul ca “Romania- tara mea cea frumoasa “ este intr-adevar foarte frumoasa, cu frumuseti naturale si bogatii subterane! 

         Salina Turda este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 .

         Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut și a concurenței altor saline ardelene.

         Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) și este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Terezia si Rudolf. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul și moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) și Scara Bogaților (o scară lucrată filigranat in lemn).

         Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare.

 

           Între 2012 - 2014 a fost executat un tunel de legătură între mina Terezia și mina Iosif, în lungime de 50 m, în scopul includerii în circuitul turistic și a minei Iosif, nedeschisă până acum accesului public.

         Mina Terezia

         Este cea mai veche lucrare miniera din ansamblul Salinei Turda (o camera de exploatare izolata, de tip conic). Exploatarea sarii a fost realizata in perioada 1690-1880, prin metoda feliilor orizontale descendente. Taierea blocurilor de sare s-a facut in vatra camerei (abataj in talpa). Dupa sistarea exploatarii sarii, mina a fost utilizata ca loc de depozitare a sarii neformale, rezultata in urma lucrarilor de sapare pentru prelungirea Galeriei de transport Franz Joseph. Prin inundarea vetrei si formarea lacului subteran, in mijlocul camerei a rezultat o “insula” de sare.

          Vatra minei este situate la adancimea de 112m fata de suprafata terenului, respective la 90m de la baza puturilor din cupola minei. Diametrul vetrei, pe directia NE-SV este 75m. Vatra  minei este acoperita de un lac cu o adancime maxima de 8m. Acesta s-a format prin acumularea in mina a apelor de infiltratie. Salinitatea apei din lacul subteran este de 260g/l.

         Camera crivacului

          Crivacul a fost construit in anul 1881, anul fiind “sculptat” pe axul vertical al masinii. Utilajul actual a inlocuit primul crivac de dimensiuni mai mici, acre a fost montat in subteran in anul 1864. Este singurul utilaj de acest tip din toate salinele din Europa care se pastreaza pe locatia lui initiala.

           Crivacul (masina de extractie) este un troliu cu ax vertical cunoscut si sub denumirea de gepel. Este prevazut cu 4 brate de actionare numite “tovele” la care erau inhamati cai, care prin deplasarea in jurul axului masinii antrenau utilajul. La partea superioara, pe toba crivacului era infasurat de doua-trei ori otgonul (funia) de canepa a carui capete treceau peste doi scripeti (molete) si erau dirijate prin intemediul putului proximal spre vatra camerei de exploatare conice.

           La capetele otgonului erau legate vasele de extractive (sacii din piele de bivol, targa, prastia). Lungimea otgonului era dimensionata astfel incat unul dintre capete sa fie situate pe vatra minei, iar celalalt la nivelul gurii putului de extractive. Prin rotirea axului crivacului, unul dintre capetele otgonului se rula pe toba, celalalt se derula; urmare a acestui fapt, sacul de pe vatra minei incarcat cu bulgari de sare urca spre suprafata, in timp ce sacul gol cobora spre vatra minei pentru a fi incarcat. Incarcarea sacilor pe vatra minei, respectiv descarcarea la suprafata se facea simultan. Prin rotirea in sens invers a axului crivacului, se schimba sensul de deplasare a vaselor de extractive.

           Pentru a putea actiona masina se folosea tractiunea animal (cai), fiecare brat avand unul sau doi cai care se foloseau in schimburi. Inainte ca sa fie introdusa instalatia electrica in salina in camera octogonala singura sursa de iluminare erau tortele, astfel din cauza conditiilor slabe de iluminare din camera si din cauza miscarii circulare, caii orbeau in aproximativ doua saptamani deoarece cand ieseau afara din salina, neavand ochii acoperiti si lumina puternica de afara le provoca acest defect. Dupa aproximativ sase luni nu mai dadeau randamentul maxim, iar astfel ei erau retrasi din activitatea miniera, scosi din mina.

         Mina Rudolf (Sala putului de extractie)

       Este o camera tehnica care gazduieste un put de extractive (fara legatura directa cu spatiile situate in exteriorul minei), prin intermediul caruia sarea exploatata in Mina Rudolf era transportata pe verticala pana la nivelul Galeriei de transport Franz Joseph.

        Putul de extractive este divizat in trei compartimente: doua au sectiunea utila de 5.5m2 fiecare si erau destinate pentru transportul sarii, iar al treilea este prevazut cu scari pentru a permite circulatia muncitorilor intre nivelul Galeriei de transport Franz Joseph si “balconul” Minei Rudolf.  In tavanul camerei, deasupra putului, a fost sapata o turla cu inaltimea de 10.5m in care au fost montate doua molete-scripeti din otel cu diametrul de 3m. 

         Rolul lor era acela de a ghida cablul de extractive intre tamburul crivacului si baza Minei Rudolf si deasemenea de a centra cablul de extractive in axul compartimentelor de transport ale putului de extractive.

         Moletele montate in anul 1864 sunt functionale si in present.

         Vasele de extractie erau de forma unor saci mari, confectionati din piele de bovine.

          Sub molete au fost montate dispozitive(carlige cu rola care glisau pe o sina de cale ferata) pentru translatarea vase,lor de extractive din sectiunea putului de extractive pe rampa de descarcare. De aici, bulgarii de sare erau incarcati in vagonete si erau transportati pentru afi depozitati in magaziile din Turda Noua.

          Transportul se realiza pe calea ferata ingusta, iar vagonetele erau trase de cai.

          Galeria Franz Joseph

          Galeria de transport are lungimea de 917m si aria sectiunii utile de 4.8m2.

          A fost sapata pentru a usura transportul sarii din subteran spre depozitele din Turda Noua in doua etape. In perioada 1853-1871 s-a sapat tronsonul de la metrul 0 la 780, iar pana la sfarsitul secolului al XIX-lea a fost prelungita cu inca 137m.

          

           

           Galeria traverseaza o formatiune marno-argiloasa sterile pe intrevalul cuprins intre metrul 0 si 526. Pe acest interval peretii sunt sustinuti de o armature din zidarie de piatra cu grosimea in bolta galeriei de aproximativ 4cm.

          Lungimea galeriei, masurata de la intrare (Turda Noua), este marcata pe peretele stang, prin picheti (placate de piatra) cu echidistanta de 10 stanjeni (1 stanjen imperial austriac=1.89635m).

         Galeria a fost electrificata in anul 1910.

          Dupa sistarea exploatarii sari in anul 1932, in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, galleria de transport Franz Joseph si camerele subterane din Salina Turda au fost utilizare ca adapost antiaerian de catre locuitorii orasului, iar intre 1948-1992 galeria a fost utilizata ca depozit de branza telemea.

          Exista si o baza de tratament (Fosta Mina Ghizela) in care nu este permis accesul decat pe baza de abonament la tratament!

Vizitarea acestui obiectiv turistic a fost foarte interesant, plin de istorie, sanatos si aventuros!

Vi-l recomand cu drag! 

Good/Bad Aloe

GOOD ALOE VERA!

Aloe vera (Aloe Barbadensis)

Aloe Vera este considerata de multa lume a fi un adevarat miracol, ce face sa dispara aproape orice boala, de la probleme de digestie si pana la cancer, de la rani, pana la constipatie. Nu-i asa ca si tu esti aproape convins de capacitatile curative ale acestei plante? Cativa stropi din gelul-minune si gata, orice rau a disparut! Chiar asa sa fie? Haide sa aflam impreuna! Parerile sunt impartite!

Alte specii de aloe comestibile

·         Aloe maculata (A. saponaria): Este cultivat pentru uz cosmetic, ca plantă decorativă și rareori pentru uz medical.

·         Aloe arborescens (A. candelabro):Este cultivat pentru uz medical și ca plantă decorativă.

·         Aloe ferox (A. feroz):Se consumă ca un laxativ natural.

 

Se spune ca pentru fiecare boala ce bantuie omenirea, Mama Natura a inventat o planta care sa o vindece. Leacurile naturiste pot face intr-adevar miracole uneori insa numai atunci cand vorbim despre afectiuni blande. Pentru ca cercetarile arata ca in cazul maladiilor grave, aceste potiuni ar putea inrautati starea de sanatate.

Proprietăți:

·         Aloemodin: Reglează funcționarea mucoasei intestinale.

·         Aloeolein: Îmbunătățește ulcerul duodenal și al stomacului. Scade aciditatea.

·         Aloetina: Neutralizează efectul toxinelor microbiene.

·         Aloin: Îmbunătățește constipația.

·         Aminoacizi s: Implicat în formarea de proteine.

·         Carricina: Întărește sistemul imunitar și ajută la apărare.

·         Creatinină: Este esențial în reacțiile de stocare și transmitere a energiei.

·         [Emoline]], [Emodine], Barbaloin: Acid generic [salicilic] cu efect analgezic și antifibril.

·         Mannose phosphate: Agent de creștere al țesuturilor cu efect de vindecare.

·         Mineral este: calciu, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru.

·         Mucilage: Activitate emolientă pe piele.

·         Saponin s: Antiseptic.

·         Fitosterol este: Acțiune anti-inflamatorie.

·         Mucopolizaharidă: Responsabil pentru hidratarea celulelor.

·         Hormonul s: Stimulează creșterea și vindecarea celulară.

·         Enzime s: Ei intervin în stimularea apărării organismului

Această specie a fost cultivată din cele mai vechi timpuri pentru utilizarea sa medicinală.

Principiul activ constă în sucul gelatinos din frunze. Mirosul este caracteristic și puternic, în timp ce gustul este amar și neplăcut. Din frunze practic se obțin doi compuși:

·         Gel, care este porțiunea mucilagină a țesutului sau mezofilului situat în centrul frunzelor. Plantele cele mai expuse la soare fac mai puțin pulpă și mai mult latex. Din pulpă se extrage un gel luminos și amar, obținut prin extrudarea părții interioare a frunzelor. Trebuie sa se elimine în prealabil tot conținutul antrachinonă ce se gaseste în epiderma frunzelor.

Dacă acest proces nu este realizat, latexul se va oxida și va lua cu ușurință o nuanță brună. Fragilitatea anumitor constituenți ai gelului face necesară stabilizarea materialului recent obținut și păstrarea acestuia din cauza contaminării bacteriene. Aloe vera are, de asemenea, proprietăți contra psoriazis.

·         Suc de aloe sau latex, este sucul obtinut prin taierea frunzelor, este solid cristalin de culoare maro și foarte amar, numit acibar (Din greacă: "Suc de aloe"). Este localizat în celulele periciclice situate în apropierea legăturilor conductive sub epidermă, între parenchimul clorofit și mucilaginos.

În general, se obține prin lăsare un timp a lichidului care iese din frunzele tăiate transversal și se depoziteaza într-un recipient amestecat cu pulpa.

Pentru a preveni pierderea latexului, frunzele trebuie tăiate de la bază, în apropierea tulpinei . Trebuie remarcat faptul că frunza tăiată nu crește înapoi. Pentru a o folosi cu coaja este tăiată din centru sau în cazul în care doriți să extrageți doar latexul, scoateți în prealabil coaja. Odata luate, frunzele sunt spalate si filetate. Coaja și stratul galben (alantoină) sunt separate.

Cat de eficienta este Aloe Vera?

Ceea ce ne intereseaza la aceasta planta este sucul laptos ce se scurge din frunze atunci cand le rupem. Experienta unora dintre noi arata ca este eficient in tratarea constipatiei, iar in aplicatii locale poate constitui un bun tratament impotriva herpesului genital, psoriazisului si dermatitei seboreice.

Totusi, eficienta plantei in aceste cazuri nu a fost dovedita stiintific la scara larga, prin urmare nu se poate spune cu certitudine ca oricine o foloseste va fi vindecat.

Aloe Vera si diabetul

Unele cercetari sugereaza ca Aloe stimuleaza secretia de insulina in organism, astfel incat poate fi folosita ca tratament pentru diabetul de tip II. Totusi, exista opinii in lumea medicala conform carora administrarea produselor pe baza de Aloe Vera ar contribui la dezechilibrul electrolitic din sange, simptom ce apare frecvent la diabetici.

In plus, administrarea produselor Aloe pe cale orala poate scadea dramatic nivelul de zahar in sange. Prin urmare, persoanele diagnosticate cu diabet ar trebui sa fie prudente atunci cand opteaza pentru un tratament naturist.

Cand nu trebuie sa folosesti Aloe Vera?

Gelul plantei este adesea utilizat pentru tratarea ranilor si a arsurilor solare. Chiar daca unele studii arata ca Aloe Vera grabeste procesul de vindecare si regenerare a pielii, alte studii au demonstrat ca planta nu face decat sa impiedice, de fapt, vindecarea. Iar reprezentantii Societatii Americane pentru studiul Cancerului sunt de parere ca aplicatiile cu Aloe sunt eficiente doar pentru taieturi si arsuri.

Nu vindeca nici o forma de cancer

Unele persoane sunt convinse ca Aloe Vera vindeca sau previne cancerul prin intarirea sistemului imunitar, stimuland astfel organismul sa lupte impotriva inmultirii celulelor anormale. Aceeasi Societate Americana a Cancerului ne anunta insa ca nu exista nici o dovada clinica potrivit careia Aloe trateaza efectiv cancerul, mai mult decat atat, “utilizata ca tratament impotriva bolii maligne, planta ar putea fi periculoasa si chiar fatala”.

Cercetatorii nu neaga ca anumiti componenti ai latexului de Aloe ar putea fi eficienti in lupta cu cancerul sau SIDA, insa este nevoie de mai mult studiu - pe oameni, nu pe animale.

Aloe Vera creşte în zonele cu climă blândă, unde temperaturile nu coboară pentru mult timp sub 0 grade şi poate fi recunoscută după frunzele cărnoase, în fomă de lance, care cresc direct din pământ, cu marginile în formă de dinte de fierăstrău.

În scopuri teraputice se folosesc atât seva cât şi gelul frunzelor de aloe vera, însă trebuie îndeplinită o condiţie esenţială, şi anume: frunzele se culeg abia când planta împlineşte 2-3 ani. Seva se scurge când se taie frunza, iar gelul provine din celulele bogate în mucilagiu din miezul frunzei.

Aloe conţine un complex de substanţe benefice, printre care aloina şi gelul de aloe. Aloina este un lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja frunzei şi care este folosit de mii de ani ca laxativ, sub formă de prafuri sau ca atare.

Gelul de aloe are proprietăţi antiinflamatorii, detoxifiante şi de stimulare a colagenului, fiind ideal în tratamentele cosmetice de întreţinere a pielii.

Acţiune

Gelul de aloe vera întăreşte sistemul imunitar şi are efecte antibiotice, antiinflamatorii şi antiseptice, care ajută la tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele şi psoriazisul.

În acelaşi timp, un consum regulat de aloe normalizează tranzitul intestinal, promovând sănătatea sistemului digestiv, creşte absorbţia de proteine, ameliorează arsurile la stomac şi are efect calmant asupra gingiilor şi ţesuturilor bucale moi.

Planta de aloe este o sursă bogată de minerale precum calciu, sodiu, fier, potasiu, crom, magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este şi printre puţinele surse vegetale de vitamina B12, A, B, C, E şi acid folic, care nu pot fi asimilate corespunzător doar prin alimentaţie.

Toţi aceşti nutrienţi ajută la menţinerea greutăţii corporale în limitele normale, împiedică îmbătrânirea celulară şi asigură necesarul zilnic de energie.

Indicaţii terapeutice

Eczeme, ten uscat, dermatite, ulceraţii, psoriazis, arsuri solare, acnee, fisuri anale, hemoroizi, reumatism, poliartrita reumatoidă, constipaţie, diabet, hipo şi hiperglicemie, hiperaciditate, gastrită, hepatita A, B,C, rinite alergice, cistită, candida, herpes, oboseală, epuizare, insomnii. cataractă, urcior, glaucom.

Administrare:

Uz intern:

Gelurile de aloe sunt obţinute prin presarea frunzelor proaspete, sucul translucid şi sălciu extras din partea cărnoasă fiind conservat apoi prin pasteurizare sau prin adăugarea de conservanţi. De regulă, se iau câte 50 ml de gel, pe stomacul gol, de două ori pe zi, pentru a îmbunătăţi digestia, pentru a preveni şi combate candidoza şi alte infecţii cu fungi, pentru tratarea hiperacidităţii şi a colitei, a sindromului colonului iritabil.

Sucul de aloe se consumă timp de 7 zile, câte 1 linguriţă de 3 ori/zi, înainte de masă, apoi, 2 săptămâni câte 1 lingură de 3 ori/zi, pentru a activa şi stimula fluxul sanguin şi limfatic, funcţiile rinichilor, ale ficatului şi ale vezicii biliare, reglează sistemul imunitar şi tractul digestiv, ameliorează durerile reumatismale, îmbunătăţeşte statusul psihic şi condiţia fizică.

Sucul de Aloe Vera poate fi procurat în farmacii, dar poate fi preparat şi acasă, cu condiţia să respectăm colectarea şi prepararea corectă a acestei plante.

Se recomandă frunzele mature, cele mai de jos, care se dau prin tocător pentru a obţine sucul de aloe.

Pentru a păstra sucul de Aloe Vera un timp mai îndelungat este necesar să fie conservat cu ajutorul spirtului medicinal, în proporţie de 8:2 şi se se păstrează în frigider, la o temperatură nu mai mare de 15 grade.

 

Uz extern:

Gelul de aloe vera este indicat pentru îngrijirea pielii şi în cazul durerilor articulare şi de tip reumatic şi poate fi folosit ca “prim ajutor” în arsuri şi diverse leziuni, datorită efectelului dezinfectant, hemostatic şi accelerator al procesului de cicatrizare. Se mai poate folosi şi sub forma de praf, compresă, tinctură, cremă, cataplasmă etc.

Precauţii şi contraindicaţii

Aloe vera este contraindicată:

- copiilor mici

- femeilor însărcinate sau care alăptează (poate provoca malformaţii copilului sau chiar avort spontan)

- în afectiuni ale rinichilor sau ficatului

- administrată intern o perioadă mai lungă de timp aloe vera poate provoca crize de colită.

În cosmetică

Datorită proprietăţilor sale antiinflamatoare, antifungice, vindecătoare şi de răcorire a zonei pe care este aplicată, aloe vera este foarte utilă în tratarea pielii şi a problemelor acesteia.

Astfel, sub formă de creme, loţiuni, geluri, aceasta poate calma durerile provocate de muşcăturile de insecte, ameliorează acneea şi arsurile cauzate de expunerea excesivă la soare, atenuzează ridurile, vindecă rapid tăieturile mici şi zgârieturile, grăbind procesul de regenerare a pielii.

BAD ALOE VERA!

Aloe vera este foarte populara pentru utilizarile ei medicinale, dar poate cauza si efecte secundare.

Aloe vera, o planta despre care se crede ca este originara din Africa, a fost folosita de oameni inca din timpurile Egiptului antic. Astazi, este cultivata cu scopuri comerciale, in diferite parti ale lumii si este utilizata ca medicament, produs cosmetic si bautura sanatoasa.

Totusi, desi aloe vera a fost acceptata la scara larga pentru valorile ei medicale, s-au inregistrat si cateva efecte secundare. Aceste efecte secundare apar de obicei la persoanele alergice, care folosesc aloe vera impreuna cu ale medicamente, in doze mari sau produse alterate. Efectele secundare pot aparea si in cazul femeilor insarcinate si a altor persoane aflate in conditii speciale din punct de vedere al sanatatii.

Consumul pe cale orala poate cauza efecte secundare, ce apar dupa utilizarea frecventa sau prelungita sau in doze mari.

·         consumul pe cale orala a aloe vera menit sa aiba efecte laxative poate cauza crampe abdominale si diaree. Daca o folositi mai mult de 7 zile, dupa care incetati administrarea, va puteti trezi cu dependenta sau cu o constipatie severa;

·         persoanele care sufera de dureri abdominale, obstructie intestinala si apendicita nu trebuie sa consume aloe vera pe cale orala;

·         aloe vera poate scadea nivelul potasiului din sange, cauzand batai ale inimii neregulate si slabiciune. Acest efect apare de obicei la persoanele care sufera de diabet, boli ale inimii sau boli ale rinichilor. 

Prin urmare, aceste persoane trebuie sa evite utilizarea produselor din aloe vera sau planta ca atare;

·         utilizarea aloe vera pentru mai mult de 1 an creste riscul aparitiei cancerului colo-rectal;

• un alt efect secundar este diminuarea nivelul zaharului din sange. Cei care urmeaza un tratament pentru diabet sau hipoglicemie trebuie sa intrebe medicul specialist daca le este permis consumul de aloe vera;
• studiile au aratat ca utilizarea aloe vera pentru perioade mari de timp poate duce la aparitia hepatitei;
• persoanele care sufera de afectiuni ale tiroidei nu au voie sa consume produse pe baza de aloe vera;
• consumul frecvent duce la deshidratare si urina rosiatica;
• supradoza de aloe vera poate duce la acumularea sangelui in pelvis, leziuni la nivelul rinichilor, iar in unele cazuri, poate duce chiar la moarte.

Aloe vera in timpul sarcinii si in perioada alaptarii

Nu se recomanda consumul pe cale orala de aloe vera in timpul sarcinii si al alaptarii. Poate cauza crampe, stari de voma, voma, diaree si contractii uterine care duc la avortul spontan.

Mamele care alapteaza trebuie sa evite consumul pe cale orala al produselor pe baza de aloe vera, deoarece poate duce la complicatii in starea de sanatate a nou-nascutului. Nu se recomanda nici macar sucul din frunze uscate de aloe vera. Si, chiar daca se crede ca aplicarea externa a gelului de aloe vera este lipsita de pericole, intotdeauna trebuie sa consultati medicul inainte sa il folositi.

Uzul extern

Aplicarea la nivel extern a aloe vera este considerata, in general, un procedeu sigur. Dar, la unele persoane, poate provoca senzatia de intepatura, mancarimi usoare sau reactii de hipersensibilitate. Se spune ca utilizarea sucului de aloe vera pe arsuri grave si rani poate incetini procesul de vindecare. Acelasi lucru este valabil si pentru ranile chirurgicale.

Evitati aplicarea produselor pe baza de aloe vera pe tenul care a suferit exfoliere, deoarece poate duce la inrosire si arsuri. Nu aplicati produse pe baza de aloe vera inainte de expunerea pielii la soare, rezultatele fiind iritatii ale zonelor in cauza.

Tineti minte, intotdeauna, ca aloe vera nu trebuie folosita de catre copii.

Este foarte important sa retineti si ca injectarile cu aloe vera trebuiesc evitate, pentru ca pot cauza moartea.

S-a demonstrat ca aceasta planta este plina de valori medicinale, dar aveti grija la produsele cu aloe vera contrafacute. Consultati medicul inainte de a va implica in administrarea unui tratament cu aloe vera.

Alergia pielii la aloe vera

Potrivit MedlinePlus, persoanele care sunt alergice la membrii familiei Liliaceae, cum ar fi usturoiul, ceapa sau lalele,  pot dezvolta reacții alergice la aloe.

Simptome ale pielii

Dacă sunteți alergic la aloe, ati putea dezvolta simptome legate de piele după aplicarea gelului de aloe vera pe piele. MedlinePlus afirmă că persoanele alergice care folosesc aloe vera ca tratament topic pot dezvolta pielea rosie, iritata sau inflamata la locul utilizarii. În cazul în care a fost aplicat înainte de expunerea la soare, persoanele alergice pot dezvolta o erupție în zonele care sunt expuse la soare. Arsura sau înțepăturile pot apărea, de asemenea, la persoanele care sunt alergice la aloe după aplicarea topică a produselor care conțin aloe. Persoanele alergice pot dezvolta boli ale pielii, cum ar fi urticarie sau eczeme, după utilizarea de aloe.

Simptome gastro-intestinale de la aloe vera

Centrul National de Medicina alternativa si complementara (NCCAM) constată că ingestia de aloe poate provoca o serie de simptome gastrointestinale la anumite persoane. Astfel de simptome pot include greață, vărsături sau diaree. Crampele abdominale sau la stomac au fost de asemenea observate de către anumite persoane. Inflamația gastro-intestinala poate să apară la anumiți pacienți și poate fi iritanta și incomoda. Dacă prezentați oricare dintre aceste simptome gastro-intestinale ca urmare a ingestiei de aloe vera, luați legătura cu medicul.

Simptome suplimentare

Potrivit lui MedlinePlus, injecțiile cu aloe vera au fost asociate cu reacții severe, amenințătoare pentru  viață la persoanele care sunt alergice la aloe vera. Dezechilibrele electrolitice și nivelurile scăzute ale zahărului din sânge pot apărea  ca urmare a ingerării de aloe la persoanele care sunt alergice la aloe vera. În funcție de severitatea dvs. de alergie, astfel de reacții au fost asociate cu cazuri de deces. Condiții medicale suplimentare, cum ar fi bolile de rinichi, diabetul zaharat sau tulburările tiroidiene, pot influența răspunsul la aloe vera. Dacă prezentați oricare dintre aceste simptome după aplicarea sau ingerarea de aloe vera, solicitați îngrijire medicală.

Astfel, ca celor care nu sunteti alergici la Aloe Vera va propun cateva produse:

 

Fiind eu personal un fost utilizator al produselor cu Aloe Vera, descoperind ca sunt alergica la Aloe, va sfatuiesc pe toti ca inainte sa incepeti sa folositi orice produs care contine aceasta planta, sa testati pe piele putin gel, crema. Astfel veti afla daca sunteti alergici sau nu!

Plante de la A la Z!

AFINUL (nume științific Vaccinium myrtillus L., denumire populară: afin, afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară) este un arbust din familia Ericaceae. 

Este un arbust mic, stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30–60 cm.

Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, verzi pe ambele fețe.

Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2 la axila adica subțioara frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie.

Fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-brumărie, de formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor.

Cu un conținut important de antioxidanți, afinele sunt fructe ce nu ar trebui sa lipsească din alimentația zilnică, indiferent că sunt consumate proaspete, congelate, sau sub formă de ceai.

Frunzele și fructele afinului se utilizeaza in scop culinar si medicinal.

Principii active:

Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină.

Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).

Indicații terapeutice:

Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibacteriană, modificând favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică.

Afinele sunt folosite si la obținerea afinatei, o băutură alcoolică destul de apreciată, sau la prăjituri și alte dulciuri.

Se pot folosi următoarele preparate:

Infuzie din frunze, care se obține din frunze, punând 2 lingurițe la 500 ml apă clocotită. 

Se beau 2-3 căni de infuzie călduță, fracționat în 3 reprize, în decursul unei zile (1 litru pe zi).

Decoct din frunze - 500 ml/zi în trei reprize.

Suc de fructe.

Decoct de fructe.

Sunt fructe specifice marilor inaltimi, dar oferite special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 tablete cu vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, PP si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de asimilat, deoarece sunt in formula naturala.

Cat despre actiunile terapeutice, lista lor impresioneaza atat prin marime, cat si prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment, care sunt afinele. 

Fructul proaspat de afin, dar si cel uscat ajuta la regenerarea vaselor de sange, la normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia. 

Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze intestinale, infecții urinare, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) și diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, stomatite, eczeme, ulcerații cronice sângerânde. Frunzele intră în compoziția ceaiului dietetic.

Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese imunitare.

Din lista de afectiuni in care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat cateva, dar, inainte de a le cunoaste, sa aflam cateva lucruri despre soiul afinelor care se folosesc si cum se prepara acestea.

Ce fel de afine sunt recomandate

"Industria fructelor de padure" este de data ceva mai recenta, dar deja se face simtita si in supermarketurile noastre, sub forma unor caserole cu afine, care se pastreaza un timp incredibil de indelungat. Secretul pentru ca afinele sa ajunga la distante mari in buna stare este sa fie trimise cand inca nu sunt coapte complet, pe de o parte, iar pe de alta parte, de cele mai multe ori li se mai administreaza si o doza buna de radiatii. Adaugati ca mai sunt crescute cu tot felul de chimicale si veti obtine un tablou suficient de descurajant incat sa evitam aceste "bunatati" de import. Alte "falsuri" aparute pe pietele noastre sunt afinele mai mari de cateva ori decat cele obisnuite, destul de bune la gust, dar fara aroma specifica fructului natural, cules din flora spontana de munte.

Acestea sunt afine de cultura, cultivate in ultima vreme si in Romania, in satele de la poalele Muntilor Fagaras, de unde sunt apoi livrate in toata tara si, mai ales, la export. Afinele de cultura autohtone sunt mult mai sanatoase decat suratele lor importate la caserola, desi au un procentaj de vitamine, pigmenti, minerale mai redus decat afinele de munte, culese direct din flora spontana, micute si cu gust intens, care sunt cele mai bogate in vitamine si vor fi cautate cu predilectie pentru a obtine rezultate terapeutice.

Mod de administrare

De la bun inceput trebuie spus ca substantele vindecatoare (cum ar fi pigmentii care dau culoarea albastra-inchisa afinelor si care au totodata si un efect puternic antioxidant) se gasesc exclusiv in afinele proaspete, precum si in cele uscate la temperaturi scazute si, intr-o masura ceva mai mica, in cele congelate, nu insa si in cele preparate termic. Ca atare, pentru a obtine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, netrecute prin foc.

Afinele in consumul obisnuit

Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestor fructe este de 150 grame pe zi. Aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti pentru toate fructele de padure, fie ca este vorba de fragi, coacaze negre sau zmeura. Numai in aceasta doza, fructele incep sa aiba efectele scontate de prevenire a bolilor. Pentru a vindeca insa anumite afectiuni este necesar sa marim mult cantitatea ingerata si sa stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cura, despre care vom vorbi in continuare:

Cura cu afine

Zilnic se consuma 200-400 grame de afine, in mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute inaintea meselor principale. Se mananca fructele bine spalate, din care s-au indepartat toate partile stricate sau intrate in fermentatie (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale). O cura cu afine dureaza minimum 7 zile si maximum 1 luna, dar de cele mai multe ori este limitata de timpul in care gasim aceste fructe proaspete, care nu este mai mare de trei-patru saptamani.

Boli prevenite cu ajutorul afinelor

* Alzheimer - un studiu facut in 1999, de un colectiv de cercetatori americani de la Universitatea din Boston, Statele Unite, sub conducerea dr. J. A. Joseph, a aratat ca administrarea afinelor ajuta la prevenirea imbatranirii sistemului nervos si, de asemenea, ajuta la pastrarea unor functii cognitive si motorii. Un regim alimentar de mai multe saptamani in care 3-4% din portia alimentara zilnica era alcatuita din afine a dus chiar la cresterea capacitatii de invatare, la imbunatatirea memoriei si a coordonarii motorii. Aceste efecte se datoreaza actiunii antioxidante a principiilor active din afine, care impiedica procesele degenerative la nivelul sistemului nervos central.

* Dementa vasculara - mai multe studii facute in China, in anii 2005-2006, au aratat ca administrarea sistematica de afine ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange din creier, prevenind tulburarile cognitive.

Pentru a obtine aceste efecte, se tin cure de 1-3 luni pe an, timp in care se consuma cate 200 de grame de afine proaspete sau 25 de grame de afine uscate (sub forma de macerat la rece, care se consuma nefiltrat) pe zi. Alte alimente care previn dementa vasculara sunt spanacul, broccoli si alga numita spirulina.

In Romania, afinele "adevarate" se gasesc peste tot

* Degenerescenta maculara - continutul mare de pigmenti si de vitamine, in special vitamina C, din afine le recomanda ca pe un excelent mijloc de prevenire al acestei afectiuni degenerative. Un studiu publicat in revista americana "Archives of Ophthalmology" arata ca persoanele care consuma fructe de padure de culoare neagra-albastruie (ceea ce arata prezenta anumitor pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36% mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe.

* Boala canceroasa - o substanta continuta in afine, numita acid elagic, are un puternic efect antioxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Se tin cure cu afine pe timpul verii, pe parcursul carora se consuma cate 300 de grame de fructe proaspete pe zi, vreme de macar trei saptamani. Alte fructe de padure care previn boala canceroasa si cu care se poate face cura in timpul sezonului estival sunt murele, fragii si coacazele negre, toate fiind bogate in acelasi principiu activ anti-tumoral - acidul elagic.

* Cancer gastric si intestinal - acelasi acid impreuna cu pigmentii antocianici si pectina din afine sunt un excelent protector al tubului digestiv in fata afectiunilor tumorale maligne, toate aceste substante avand efecte antimutagene si antitumorale. Pe timpul sezonului, se recomanda cura cu afine proaspete, cate 200-300 grame zilnic. In rest, se consuma maceratul la rece, cate 2-3 pahare zilnic.

* Artrita reumatoida - afinele sunt extraordinar de bogate in vitamina C, vitamina considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice.

Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseurilor reumatice. O portie mare de afine, adica de 400 grame consumate zilnic, asigura mai mult decat necesarul zilnic de vitamina C.

* Boala coronariana si infarctul miocardicnul rosu, numita resveratrol, face senzatie prin efectele sale extraordinare de prevenire a ischemiei cardiace si a infarctului. Ce se stie mai putin insa este ca o portie de 300 de grame de afine contine resveratrol mai mult decat un litru de vin rosu de cea mai buna calitate. Asadar, consumati afine cu incredere - nu va vor ameti deloc, in schimb vor preveni depunerea colesterolului si trigliceridelor pe artere, vor preveni formarea trombilor si blocarea irigarii cu sange a muschiului cardiac.

* Tulburari de memorie - daca ati observat de la o vreme ca uitati tot felul de informatii, daca memoria de scurta durata nu va mai ajuta sau, pur si simplu, vreti sa va imbunatatiti aceasta capacitate cognitiva, atunci consumati afine cat de des puteti. Cand le gasim proaspete, vom consuma minimum 200 de grame pe zi, iar din pulberea uscata vom lua cate 15 grame zilnic, in cure de 40-60 de zile. Pigmentii care dau culoare albastru-inchis afinelor sunt un excelent stimulent al memoriei.

* Oboseala oculara, scaderea acuitatii vizuale - se consuma pulberea de afine, cate 15-20 de grame pe zi, in cure de macar sase saptamani. Aceiasi pigmenti din afine care imbunatatesc memoria ajuta si la mentinerea acuitatii vizuale, protejand ochii si de o sumedenie de alte neplaceri, cum ar fi cataracta sau glaucomul. Nu in ultimul rand, administrarea afinelor mareste acuitatea vederii pe timp de noapte, actiune terapeutica verificata prin studiile facute pe pilotii militari din Marea Britanie.

Daca mergeti in drumetii pe munte cautati fructele albastre

* Colesterol si trigliceride marite - o jumatate de kilogram de afine consumat zilnic asigura mai mult de 50% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman si care ajuta la reducerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. La persoanele care consuma vreme de cateva saptamani afine in doze suficiente se produce o scadere a nivelului colesterolului total si al colesterolului negativ (LDL) in medie cu peste 10%.

* Adjuvant contra varicelor si fragilitatii capilare - substantele antioxidante din afine stopeaza formarea varicelor si a hemoroizilor, imbunatatesc circulatia venoasa si ajuta la vindecarea rapida a echimozelor produse de catre fragilitatea capilara. Se tin cure de minimum patru saptamani, timp in care se consuma maceratul la rece de afine, cate 3-4 pahare pe zi, consumate cu minimum 15 minute inainte de masa. Acest tratament este un bun adjuvant si in cazul ulcerelor varicoase.

* Reumatism - cercetatorii americani de la Universitatea de Medicina Harvard au facut un studiu gigant pe nu mai putin de 27.000 de femei, pentru a vedea impactul alimentatiei asupra afectiunilor articulare. Conform acestui studiu, afinele si murele (cele doua contin pigmenti similari) sunt printre cele mai bune antireumatice. Pentru tratarea artritei reumatoide, a artrozei, a bolilor reumatice, in general, se recomanda cura de afine sau mure, in care se consuma minimum 300 de grame de fructe pe zi, pe o perioada de minimum 4 saptamani.

* Guta - se consuma cate 300 de grame de afine proaspete zilnic, pe o perioada de timp de minimum 30 de zile. Daca nu mai gasim afine proaspete, putem consuma maceratul la rece obtinut din aceste fructe uscate, cate un litru pe zi. Este o cura simpla, dar care mobilizeaza puternic sarurile acidului uric din tesuturi si ajuta la eliminarea lor prin urina, ajuta la rarirea pana la eliminare a crizelor de guta, la redobandirea aspectului normal si a mobilitatii articulatiilor afectate.

* Constipatie, diaree - da, ati citit bine, aceste fructe pur si simplu trateaza ambele afectiuni ale tranzitului intestinal. Contra constipatiei, se consuma afinele proaspete, cate 300 de grame in fiecare zi, dimineata, pe stomacul gol. Enzimele, fibrele si acizii organici din afinele proaspete accelereaza tranzitul intestinal si curata intreg colonul de reziduuri. In cazul diareei, se recomanda afinele uscate (minimum 10 grame zilnic).

* Adjuvant in cancerul intestinal - un studiu american a aratat ca administrarea interna de afine inhiba proliferarea cancerului de colon si induce apoptoza (moartea programata a celulelor canceroase). Ca adjuvant in tratarea acestei forme de cancer, se administreaza zilnic 300 de grame de afine proaspete (pot fi folosite si fructele decongelate).

* Adjuvant in cancerul ovarian - chempferolul, o flavonoida continuta in abundenta de catre afine, este foarte activa in prevenirea si in combaterea bolii canceroase cu aceasta localizare. Un studiu facut intre 1984 si 2002 pe un numar de 66.940 de femei a aratat ca cele care consuma cantitati mai mari de chempferol au un risc de a dezvolta aceasta boala cu 40% mai redus. De asemenea, aceasta substanta, administrata bolnavelor cu cancer ovarian, incetineste evolutia bolii si imbunatateste starea generala. Se recomanda curele cu afine proaspete, din care se consuma cate 300 de grame, pe o perioada cat mai lunga de timp. Alte alimente bogate in chempferol sunt ceapa, spanacul, broccoli, varza creata, prazul.

* Viroza respiratorie, viroze in general - curele cu afine proaspete sau uscate intaresc membrana celulara, prevenind infectarea celulei, imbunatatesc imunitatea in fata agresiunilor virale, cresc rezistenta organismului la accesele de febra. Pentru prevenirea si pentru combaterea afectiunilor virale se recomanda curele de vara, in care se consuma cate 250-300 de grame de afine pe zi, vreme de macar 3 saptamani. Pe timpul iernii, se consuma maceratul la rece, cate 500-1000 ml pe zi, in cure de 20-30 de zile.

* Infectie urinara - atat fructele, cat si frunzele afinului au o puternica actiune antibacteriana, mai ales contra E. Coli, care este principala vinovata pentru majoritatea cistitelor. Mai mult, afinele au efecte cicatrizante si protective asupra epiteliilor reno-urinare, afectate de catre infectie. Se recomanda afinele proaspete, cate 250 de grame pe zi, in cure de minimum doua saptamani. Pe timpul sezonului rece, se consuma maceratul la rece, din care se bea cate un litru zilnic.

* Adjuvant in diabet - se consuma cate 300 de grame de afine zilnic, pe o perioada cat mai lunga de timp. Inca nu se stie exact de ce, dar acest tratament simplu ajuta la stabilizarea valorilor glicemiei - un element de maxima importanta la diabetici, mai ales la cei insulino-dependenti. Mai mult, cura cu afine previne bolile cardiovasculare, care sunt principala si cea mai periculoasa complicatie a diabeticului.

* Imbatranirea prematura - mai multe studii facute in Statele Unite ale Americii indica aceste fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea si chiar pentru "inversarea" proceselor de imbatranire. In principal, afinele ajuta la mentinerea sanatatii sistemului nervos, protejand in special memoria. Apoi, ele ajuta la mentinerea sanatatii articulatiilor si a vaselor de sange, precum si a tonusului muscular. Pe timpul sezonului de vara, se tin tratamente de pana la patru saptamani, timp in care se consuma jumatate de kilogram de afine pe zi.

* Avitaminoza C - o doza de doar 300 de grame de afine asigura aproximativ 110% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor consuma minimum 4500 de grame de afine, vreme de doua saptamani. Aceasta "supradoza" de vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu afine

Principala precautie la tratamentele interne cu afine uscate este pentru constipatie, caz in care administrarea acestor fructe se va face cu prudenta, in cantitati mici la inceput, pentru a nu incetini sau bloca tranzitul intestinal.

DACA E SA FIE MOV, SA FIE AFINE!

Avand in vedere ca eu iubesc inghetata, oricand, oricat si de oricare aroma, va propun INGHETATA CU AFINE! Este delicioasa!!!

Va mai propun smoothie-uri de afine, la fel de delicioase!

 

Va propun cateva produse cu extract de afin:

Tincturi din extract de afin de la Fares, Daciaplant

 

Capsule cu extract de afin de la Fares

 



Siropuri de afin de la Plafar, Fares, Tis, Steaua Divina.

Ceaiuri de afin: Fares, Daciaplant